Cum isi explica oamenii evenimentele prin care trec ca actori sau doar observatori ? Cum deduc informatii plecand de la ceea ce stiu ? Teoriile psihologice care surprind aceste mecanisme poarta numele de teorii ale atribuirii.
          Atribuirea tuturor evenimentelor unor surse cauzale este foarte importanta pentru imaginea pe care si-o formeaza oamenii asupra mediului. Atribuirile pe care noi le facem (gandind ca un eveniment / o conduita este datorat/a unor forte sau determinisme care emana fie din persoane, fie din mediu) vor avea consecinte asupra comportamentului nostru viitor.
          Dar oare realizam intotdeauna procese psihologice de atribuire, sau ele sunt activate doar in anumite conditii ? Heider, un pionier in acest domeniu, sustine ca atribuirea intervine atunci cand in mediul nostru apare o incoerenta / instabilitate / incertitudine / conflict. Se pare ca nu cautam o explicatie la orice. In general, ne intrebam "de ce ?" in fata neasteptatului, straniului, nefamiliarului.
          Ilustrativa in demonstrarea felului in care oamenii reactioneaza la evenimente, raportandu-se intr-un mod mai mult sau mai putin critic la ele, este cercetarea descrisa mai jos.

Cercetatori

        Langer, Blank, Chanowits - 1978

Ipoteza

          In cursul normal al vietii cotidiene, oamenii analizeaza o situatie verificand numai daca derularea evenimentelor se face conform ateptarilor. Mai precis, ei urmaresc daca evenimentele au loc conform unui scenariu obisnuit.
          In cadrul experimental descris, scenariul subiectilor implica o cerere si o justificare.

Desfasurarea experimentului

        Un complice al experimentatorului se strecoara in fata unui grup de studenti care stau la coada, asteptand sa le vina randul la facut fotocopii. Intruziunea lui este insotita de una din cererile urmatoare:

• "scuzati-ma, am 5/20 copii de facut, pot folosi copiatorul ?" (cerere fara justificare)
• " scuzati-ma, am 5/20 copii de facut, pot folosi copiatorul, intrucat sunt foarte grabit ?" (cerere cu justificare)
• "scuzati-ma, am 5/20 copii de facut, pot folosi copiatorul, intrucat am copii de facut ?" (cerere cu falsa justificare)

Rezultate

          Cand cererea nu era foarte costisitoare pentru subiecti (5 fotocopii), cererea cu o falsa justificare beneficiaza de aceeasi intelegere din partea subiectilor ca si cererea justificata. Nu la fel stau insa lucrurile cand cererea este mai importanta (20 de copii).
          Autorii afirma ca, in situatia in care implicatiile evenimentului / cererii asupra lor nu sunt foarte mari, oamenii analizeaza situatia verificand numai daca derularea evenimentelor se face conform asteptarilor. Daca cererea nu este foarte importanta , subiectii se asigura doar ca scenariul este respectat, fara sa continue analiza. Forma sintactica a cererii cu o falsa justificare raspunde acestui scenariu, chiar daca justificarea prezentata nu este valida.

Alte informatii

          Cand ne angajam deci in activitati cotidiene si familiare sau cand observam astfel de activitati ne bazam pe ceea ce Abelson (1969) numeste "script" (script = secventa de evenimente coerente asteptate de individ). Scripturile pot fi mai mult sau mai putin complexe, imbracand urmatoarele forme: script episodic (pune in scena o situatie concreta), script ipotetic (ia in calcul diferite eventualitati) , script categorial (opereaza o generalizare, punand in joc evenimente diferite, care pot fi grupate totusi in aceeasi clasa).
          Scriptul este deci o structura conceptuala care se refera la un lant de evenimente sau la o secventa de actiune. Ele reprezinta acel gen de scenariu invatat, care surprinde modul in care oamenii trebuie sa se comporte intr-o situatie de un anumit tip, sau intr-o anumita secventa evenimentiala. Scripturile furnizeaza categorii predeterminate , scheme stereotipe care ne permit sa actionam fara sa avem de dat de fiecare data un sens situatiilor in care ne aflam, sa ne comportam intr-un mod rutinier, nonconstient. Scriptul este deci un ghid de actiune.
          Adesea, facem economie de activitatea mentala implicata in cautarea de explicatii, in masura in care au fost integrate schemele stereotipe ale comportamentelor si atitudinilor, scheme care ne permit sa actionam fara o activitate reflexiva. Aceasta stare de tensiune cognitiva redusa poarta numele de mindlessness (dupa Langer et al.) (antonim - mindfullness). In aceasta stare oamenii se marginesc sa verifice respectarea anumitor reguli de succedare a evenimentelor (scripturi specifice acelor evenimente), nerecurgand la activitati cognitive mai sofisticate, cum ar fi activitatile de inferenta.
          Dimpotriva, cand scenariul lipseste sau cand ceva nu corespunde asteptarilor noastre, au loc activitati inferentiale. Activitatile cognitive care vizeaza familiarizarea cu neobisnuitul (Moscovici, 1981) sunt intreprinse atunci cand se constata un decalaj intre ceea ce este si ce ar trebui sa fie, cand suntem confruntati cu neasteptatul.

Citeste si despre

• predeterminarea gandirii