Efectul izolarii
Un stimul dat intra in creier pe la o poarta de acces. Apoi semnalul este procesat, marcat si transportat catre alte parti ale creierului, pentru o procesare ulterioara. O data ce stimulul a fost etichetat si a primit instructiuni de la poarta de acces, alte parti ale creierului vor avea tendinta sa foloseasca aceste prime instructiuni, pentru a nu pierde timpul cu instructiuni inutile. Acesta este efectul de izolare.
Cand te uiti la un ceas, anumite parti ale cortexului anunta restul creierului “acesta este un ceas.” Alte zone ale creierului suprima atunci urmatoarele perceptii care nu au legatura directa cu functionalitatea practica a ceasului. Drept rezultat, zona de recunoastere a izolat orice procesare, spunand creierului “Lasati-o balta, am rezolvat deja aceasta problema. E doar un ceas.” Acesta este efectul de izolare. Daca totusi celorlalte zone ale creierului li se permite sa continue evaluarea ceasului, ignorand eticheta “ceas”, un simplu ceas poate fi transformat intr-o opera de arta precum “persistenta memoriei” a lui Salvador Dali.
Predeterminarea gandirii
In linii mari, oamenii vad si aud exact ceea ce asteapta ei sa vada si sa auda, chiar daca perceptiile lor sunt total diferite. Psihologii numesc acest fenomen predeterminarea gandirii, pentru ca mintea percepe ceea ce a fost pregatita sa perceapa.
La scara mai mare, predeterminarea gandirii da nastere bigotismului. Le permite unor oameni sa presupuna ca toti negrii sunt periculosi, ca toti albii sunt rasisti, ca toti barbatii sunt brutali sau ca toate femeile sunt isterice. Predeterminarea gandirii umbreste uneori chiar si perceptiile oamenilor de stiinta si ale statisticienilor, care descopera intr-un grup de date ceea ce ei se asteapta sa descopere.
Stimuland comportamentul care se bazeaza efectiv pe perceptiile noastre si nu pe prejudecati, eliberam mintea de dependenta gandirii predeterminate. Invatam sa fim observatori originali, adica oameni care percep adevarul si nu il presupun.
Citeste si despre
(Bibliografie: "Factorul Einstein" - Win Wenger, Ph. D. & Richard Poe)